BRUIÁT, -Ă, bruiați, -te, adj. (Despre posturi de radioemisie) Perturbat prin zgomote. [Pt.: bru-iat] – V. bruia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

bruiát adj. m. (sil. bru-iat), pl. briáți; f. sg. bruiátă, pl. bruiáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A BRUIÁ ~iéz tranz. (recepția unor emisiuni radiofonice sau a unor semnale electromagnetice) A perturba prin producerea unor semnale parazite cu lungime de undă identică. [Sil. bru-ia] /<fr. brouiller
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BRUIÁ vb. I. tr. A perturba recepționarea undelor electromagnetice. [Pron. bru-ia, p.i. 3,6 -iază, ger. -ind. / < fr. brouiller].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BRUIÁ vb. tr. a perturba o audiție radiofonică. (< fr. brouiller)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba o emisiune radiofonică. – Fr. bruire.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bruiá vb. (sil. -ia), ind. prez. 1 sg. bruiéz, 3 sg. și pl. bruiáză, 1 pl. bruiém (sil. -iem); conj. prez. 3 sg. și pl. bruiéze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink