opțiuni
  • info
3 intrări
27 de definiții

Explicative DEX

BRUFTUI, bruftuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A pune cu mistria pe perete un strat de bruft. 2. Fig. (Fam.) A brusca pe cineva. [Var.: bruftului vb. IV] – Bruft + suf. -ui.

BRUFTUI, bruftuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A pune cu mistria pe perete un strat de bruft. 2. Fig. (Fam.) A brusca pe cineva. [Var.: bruftului vb. IV] – Bruft + suf. -ui.

BRUFTULUI vb. IV v. bruftui.

BRUFTULUI vb. IV v. bruftui.

bruftui vt [At: DAMÉ, T. 103 / V: ~tului, ~ust~, ~uslui / E: nct] 1 (Reg) A arunca pe perete (cu mistria) un strat de bruftuială Si: a lipi, a tencui. 2 (Reg) A opări ceva în pripă. 3 (Fig) A arunca cuiva cuvinte aspre, pe un ton dur. Si: a certa Cf a brichini.

bruftului v vz bruftui

bruftui vb. IV. tr. 1 (reg.; compl. indică tencuială) A pune pe perete cu mistria. 2 Fig. (fam.; compl. indică ființe, persoane etc.) A brusca; a mustra. Deseori bruftuia pe fiică-sa. • prez.ind. -iesc. și bruftului vb. IV. /bruft + -ui.

bruftului vb. IV. tr. v. bruftui.

BRUFTUI (-uesc) vb. tr. 1 🏠 A arunca cu mistria tencuială pe un zid 2 Fig. familiar A certa strașnic, a ocărî sdravăn [bruft].

BRUFTUI, bruftuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Mold.) A arunca (pe perete) cu mistria un strat de bruft; a tencui. 2. Fig. A arunca (cuiva) cuvinte aspre, a vorbi pe un ton aspru, a ocărî; a repezi, a brusca. Totdeauna o bruftuia... și o ocăra cu imputarea că ea face ochi dulci logofătului. SANDU-ALDEA, U. P. 184.

BRUFTULUI, bruftuluiesc, vb. IV. Tranz. A bruftui (2), a brusca. Cîntă... cînd e tare amărîtă, cînd o bruftuluiește jupîn Moțatu. STANCU, D. 353.

BRUFTUI, bruftuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A pune cu mistria un strat de bruft. 2. Fig. A arunca cuiva cuvinte aspre; a repezi, a brusca.

BRUFTULUI, bruftuluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bruftui (2). – Din bruft.

A BRUFTUI ~iesc tranz. 1) (pereți, ziduri etc.) A acoperi cu tencuială (prin aruncare cu ajutorul mistriei). 2) pop. (persoane) A trata cu asprime; a repezi; a brusca. /Orig. nec.

bruftuì v. 1. a tencui un zid; 2. fig. a se răsti, a brusca: începu s’o gonească și s’o bruftuiască.

bruftuĭésc v. tr. (d. bruft. V. pirsnesc). Acoper cu bruft. Fig. Bruschez cu vorba saŭ și cu ghĭontu.

Ortografice DOOM

bruftui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuiesc, 3 sg. bruftuiește, imperf. 1 bruftuiam; conj. prez. 1 sg. să bruftuiesc, 3 să bruftuiască

bruftului (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiesc, 3 sg. bruftuluiește, imperf. 1 bruftuluiam; conj. prez. 1 sg. să bruftuluiesc, 3 să bruftuluiască

bruftui (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuiesc, imperf. 3 sg. bruftuia; conj. prez. 3 să bruftuiască

bruftului (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiesc, imperf. 3 sg. bruftuluia; conj. prez. 3 să bruftuluiască

bruftui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuiesc, imperf. 3 sg. bruftuia.; conj. prez. 3 sg. și pl. bruftuiască

bruftului vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiesc, imperf. 3 sg. bruftuluia; conj. prez. 3 sg. și pl. bruftuluiască

Argou

bruftui, bruftuiesc, v. t. 1. a certa, a dojeni. 2. a brusca (pe cineva).

bruftului, bruftuluiesc v. t. v. bruftui.

Sinonime

BRUFTULUIRE s. v. bruscare.

BRUFTUI vb. v. brusca.

BRUFTULUI vb. v. brusca.

bruftui vb. v. BRUSCA.

bruftului vb. v. BRUSCA.

Intrare: bruftuluire
bruftuluire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bruftuluire
  • bruftuluirea
plural
  • bruftuluiri
  • bruftuluirile
genitiv-dativ singular
  • bruftuluiri
  • bruftuluirii
plural
  • bruftuluiri
  • bruftuluirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: bruftui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bruftui
  • bruftuire
  • bruftuit
  • bruftuitu‑
  • bruftuind
  • bruftuindu‑
 singular plural
  • bruftuiește
  • bruftuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bruftuiesc
 (să)
  • bruftuiesc
  • bruftuiam
  • bruftuii
  • bruftuisem
a II-a (tu)
  • bruftuiești
 (să)
  • bruftuiești
  • bruftuiai
  • bruftuiși
  • bruftuiseși
a III-a (el, ea)
  • bruftuiește
 (să)
  • bruftuiască
  • bruftuia
  • bruftui
  • bruftuise
plural I (noi)
  • bruftuim
 (să)
  • bruftuim
  • bruftuiam
  • bruftuirăm
  • bruftuiserăm
  • bruftuisem
a II-a (voi)
  • bruftuiți
 (să)
  • bruftuiți
  • bruftuiați
  • bruftuirăți
  • bruftuiserăți
  • bruftuiseți
a III-a (ei, ele)
  • bruftuiesc
 (să)
  • bruftuiască
  • bruftuiau
  • bruftuiră
  • bruftuiseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bruftului
  • bruftuluire
  • bruftuluit
  • bruftuluitu‑
  • bruftuluind
  • bruftuluindu‑
 singular plural
  • bruftuluiește
  • bruftuluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bruftuluiesc
 (să)
  • bruftuluiesc
  • bruftuluiam
  • bruftuluii
  • bruftuluisem
a II-a (tu)
  • bruftuluiești
 (să)
  • bruftuluiești
  • bruftuluiai
  • bruftuluiși
  • bruftuluiseși
a III-a (el, ea)
  • bruftuluiește
 (să)
  • bruftuluiască
  • bruftuluia
  • bruftului
  • bruftuluise
plural I (noi)
  • bruftuluim
 (să)
  • bruftuluim
  • bruftuluiam
  • bruftuluirăm
  • bruftuluiserăm
  • bruftuluisem
a II-a (voi)
  • bruftuluiți
 (să)
  • bruftuluiți
  • bruftuluiați
  • bruftuluirăți
  • bruftuluiserăți
  • bruftuluiseți
a III-a (ei, ele)
  • bruftuluiesc
 (să)
  • bruftuluiască
  • bruftuluiau
  • bruftuluiră
  • bruftuluiseră
Intrare: bruftului
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bruftului
  • bruftuluire
  • bruftuluit
  • bruftuluitu‑
  • bruftuluind
  • bruftuluindu‑
 singular plural
  • bruftuluiește
  • bruftuluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bruftuluiesc
 (să)
  • bruftuluiesc
  • bruftuluiam
  • bruftuluii
  • bruftuluisem
a II-a (tu)
  • bruftuluiești
 (să)
  • bruftuluiești
  • bruftuluiai
  • bruftuluiși
  • bruftuluiseși
a III-a (el, ea)
  • bruftuluiește
 (să)
  • bruftuluiască
  • bruftuluia
  • bruftului
  • bruftuluise
plural I (noi)
  • bruftuluim
 (să)
  • bruftuluim
  • bruftuluiam
  • bruftuluirăm
  • bruftuluiserăm
  • bruftuluisem
a II-a (voi)
  • bruftuluiți
 (să)
  • bruftuluiți
  • bruftuluiați
  • bruftuluirăți
  • bruftuluiserăți
  • bruftuluiseți
a III-a (ei, ele)
  • bruftuluiesc
 (să)
  • bruftuluiască
  • bruftuluiau
  • bruftuluiră
  • bruftuluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bruftuluire, bruftuluirisubstantiv feminin

bruftui, bruftuiescverb

  • 1. regional A pune cu mistria pe perete un strat de bruft. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    sinonime: lipi tencui
  • 2. figurat familiar A brusca pe cineva. DEX '09 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    sinonime: brusca ocărî repezi
    • format_quote Totdeauna o bruftuia... și o ocăra cu imputarea că ea face ochi dulci logofătului. SANDU-ALDEA, U. P. 184. DLRLC
    • format_quote Deseori bruftuia pe fiică-sa. DEXI
  • 3. regional A opări ceva în pripă. MDA2
  • 4. A arunca cuiva cuvinte aspre, pe un ton dur. MDA2 CADE
    sinonime: certa
etimologie:
  • Bruft + -ui. DEX '09 DEXI DEX '98

bruftului, bruftuluiescverb

  • 1. A bruftui. DLRLC DLRM
    sinonime: bruftui brusca
    • format_quote Cîntă... cînd e tare amărîtă, cînd o bruftuluiește jupîn Moțatu. STANCU, D. 353. DLRLC
etimologie:
  • bruft DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.