11 definiții pentru bruft
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BRUFT, brufturi, s. n. (Reg.) Tencuială aruncată pe perete cu mistria (și neîntinsă). – Et. nec.
BRUFT, brufturi, s. n. (Reg.) Tencuială aruncată pe perete cu mistria (și neîntinsă). – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
bruft sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: nct] Tencuială aruncată pe perete cu mistria (și neîntinsă).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bruft s.n. (reg.) Prima tencuială aruncată pe perete cu mistria fără a fi netezită. • pl. -uri. /cf. tc. persan, âbruft „stropitul pămîntului cu apă”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BRUFT, brufturi, s. n. (Mold.) Prima tencuială aruncată pe perete și neîntinsă cu mistria.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BRUFT, brufturi, s. n. (Reg.) Prima tencuială aruncată pe perete și neîntinsă cu mistria. – Postverbal al lui bruftui.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
bruft n. lutul moale ce zidarul aruncă pe perete. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bruft n., pl. urĭ (cp. cu praftură). Prima tencuială nenetezită aruncată pe zid.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bruft (reg.) s. n., pl. brufturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bruft (reg.) s. n., pl. brufturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bruft s. n., pl. brufturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bruft (brufturi), s. n. – Văruit, spoire cu lapte de var. Tc., per. abruft „acțiunea de a uda podeaua cu apă” (Bogrea, Dacor., IV, 706). Cihac, II, 19, îl pune în legătură cu pol. obrzucić, din sl. rjutiti „a zăcea”. – Der. bruftui (var. bruftului), vb. (a vărui; a brusca); bruftu(lu)ială, s. f. (văruit; dojană, ceartă). Iordan, BF, II, 192, consideră bruftui drept creație expresivă; în ce ne privește, credem că este expresivă numai adăugarea grupului lu, la var.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bruft, brufturisubstantiv neutru
- 1. Tencuială aruncată pe perete cu mistria (și neîntinsă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- DEX '98 DEX '09