2 intrări
14 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (1)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BRUDNIC, -Ă, brudnici, -ce, adj. (Reg.) Brudiu. – Brud[iu] + suf. -nic.
BRUDNIC, -Ă, brudnici, -ce, adj. (Reg.) Brudiu. – Brud[iu] + suf. -nic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
brudnic, ~ă a [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: brud(iu) + -nic] 1-2 (Reg) Brudiu (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
brudnic1 s.m. (reg.) Persoană care conduce un pod plutitor; brudar. • pl. -ci. /etimol. nec.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
brudnic2, -ă adj. (reg.) Tînăr și necopt la minte; brudiu. • pl. -ci, -ce. /brud[iu] + -nic.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BRUDNIC2, -Ă, brudnici, -e, adj. (Regional) Brudiu. Dar unde-s brudnicii copii Și unde-s rîsetele lor? IOSIF, PATR. 8. Se alintă ca o copilă brudnică. NEGRUZZI, S. III 50.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BRUDNIC1, brudnici, s. m. Brudar. Brudnicul cel vechi s-a mirat de asemenea plată, cum nu primise niciodată într-un veac de om de cînd trăia la acel vad. SADOVEANU, N. P. 151.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BRUDNIC2, -Ă, brudnici, -e, adj. (Reg.) Brudiu. – Din brud[iu] + suf. -nic.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BRUDNIC1, brudnici, s. m. (Reg.) Brudar. – Din brod + suf. -nic.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
brudnic a. Mold. sburdalnic, naiv: ca o copilă brudnică NEGR. [Și brodiu, brudiu, origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
brudnic adj. m., pl. brudnici; f. sg. brudnică, pl. brudnice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BRUDNIC adj. v. mic, nevârstnic, tânăr.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BRUDNIC s. v. podar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
brudnic adj. v. MIC. NEVÎRSTNIC. TÎNĂR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
brudnic s. v. PODAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
brudnic, brudnicăadjectiv
- 1. Brudiu, mic, nevârstnic, tânăr. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: brudiu mic nevârstnic tânăr
- Dar unde-s brudnicii copii Și unde-s rîsetele lor? IOSIF, PATR. 8. DLRLC
- Se alintă ca o copilă brudnică. NEGRUZZI, S. III 50. DLRLC
-
etimologie:
- Brud[iu] + sufix -nic. DEX '98 DEX '09
brudnic, brudnicisubstantiv masculin
-
- Brudnicul cel vechi s-a mirat de asemenea plată, cum nu primise niciodată într-un veac de om de cînd trăia la acel vad. SADOVEANU, N. P. 151. DLRLC
-
etimologie:
- brod + sufix -nic. DLRM