BRUDÍU, -ÍE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic; p. ext. fără judecată; brudnic. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BRUDÍU ~e (~i) pop. Care este prea tânăr; necopt la minte; fără experiență. [Sil. bru-diu; Acc. și brúdiu] /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BRUDÍU, -ÍE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BRUDÍU adj. v. mic, nevârstnic, tânăr.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brúdiu [-diu pron. -diu]/brudíu adj. m., f. brúdie (sil. -di-e)/brudíe; pl. m. și f. brúdii/brudíi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brúdiŭ, -ie adj. (cp. cu rut. brudiĭ, murdar). Mold. Trans. Nevîrstnic, minor. Simplu, naiv, lud. – Și brúdiv (Dos.) și brudátic. La Negr. brúdnic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink