BRUCÍNĂ s. f. Alcaloid foarte toxic, extras din nuca vomică, cu proprietăți și utilizări în medicină și în farmacie. – Din fr. brucine.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BRUCÍNĂ s.f. Alcaloid foarte toxic extras din nuca vomică, utilizat în medicină și farmacie. [< fr. brucine].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BRUCÍNĂ s. f. alcaloid foarte toxic din nuca vomică, utilizat în medicină și farmacie. (< fr. brucine)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

brucínă s. f., g.-d. art. brucínei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brucínă f., pl. e. Stricnină în care doŭă molecule de hidrogen îs înlocuite pin doŭă grupurĭ cu un atom de oxigen, unu de cărbune și treĭ de hidrogen.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink