BRUȘ, bruși, s. m. (Reg.) Bulgăre de pământ. ♦ Cocoloș. – Sb. brus.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BRUȘ s. v. bulgăre, cernușcă, cocoloș, negrușcă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bruș (brúși), s. m. – 1. Bulgăre, cocoloș. bucată. – 2. Tocilă. – Var. brus. Sl. (cf. bg. bruš, sb., cr., slov., ceh., pol. brus „tocilă”), v. Cihac, II, 29. – Der. bruși, vb. (a se bate cu bulgări de zăpădă).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bruș s. m., pl. bruși
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bruș m. (d. brușĭ, pl. luĭ brus). Trans. Bulgăre (de pămînt, de sare). Boț (de brînză) orĭ codru de mămăligă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink