BROTICÍU, -ÍE, broticii, adj. (Rar) Verde (ca brotacul). – Din brotac + suf. -iu.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
broticíŭ, -íe adj. (d. broatec). Verde ca brotacu, verde gălbuĭ: mazăre cu foile mărunte și broticiĭ. (Hogaș, VR. 1910, 8, 225). – Și burăticiŭ (est).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink