BROTĂCÉL, brotăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui brotac; răcănel. 2. (Ornit.; rar) Florinte. – Brotac + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BROTĂCÉL, brotăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui brotac. 2. (Ornit.) Florinte.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BROTĂCÉL s. v. florean, florinte.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BROTĂCÉL s. (ZOOL.; Hyla arborea) broatec, brotac, buratic, broască de iarbă, broască verde, (reg.) brotan, racaleț, racamete, racateț, răcănel.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brotăcél s. m., pl. brotăcéi, art. brotăcéii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

brotăcel, brotăcei s. m. (dim.) copil mic.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink