10 definiții pentru bronhie, bronhio   declinări

BRÓNHIE, bronhii, s. f. Fiecare dintre cele două ramificații ale traheii prin care aerul ajunge în plămâni. – Din fr. bronche, lat. bronchia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

BRÓNHIE ~i f. mai ales la pl. Fiecare dintre cele două ramificații ale traheii, prin care trece aerul în plămâni. [G.-D. bronhiei; Sil. -hi-e] /<fr. bronche, lat. bronchia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BRONHI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) bronhii”, „al bronhiilor”, „bronhie”. [Var. bronho-, bronș-. / < fr. broncho-, cf. gr. bronchos – trahee].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BRÓNHIE s.f. Fiecare dintre cele două canale cartilaginoase în care se împarte traheea-arteră. [Gen. -iei. / < it. bronchi, cf. lat. bronchia, gr. bronchos – trahee].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BRONHO- v. bronhi-.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BRÓNHIE s. f. fiecare dintre cele două ramificații ale traheii prin care aerul ajunge în plămâni. (< lat. bronchia, gr. bronkhia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BRONH(O)- /BRONHI(O)- /BRONȘ- elem. „bronhie”. (< fr. bronch/o/, bronchi/o/-. cf. gr. bronkhos, bronkhia, trahee)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BRÓNHIE, bronhii, s. f. Fiecare dintre cele două ramificații în care se bifurcă traheea arteră și care se prelungește în plămâni prin ramificații din ce în ce mai mici. – Fr. bronche (lat. lit. bronchia).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

brónhie s. f. (sil. -hi-e), art. brónhia (sil. -hi-a), g.-d. art. brónhiei; pl. brónhii, art. Brónhiile (sil. -hi-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brónchie și brónhie f. (vgr. pl. brónhia, dim. d. brónhos, gîtlej). Anat. Fiecare din cele doŭă conducte pin care intră aeru’n plămînĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink