8 definiții pentru bromurare
Explicative DEX
BROMURARE s. f. Reacție chimică prin care se introduc atomi de brom în molecula unui compus organic. – Din brom.
BROMURARE s. f. Reacție chimică prin care se introduc atomi de brom în molecula unui compus organic. – Din brom.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
bromurare sf [At: DEX2 / Pl: ~rări / E: brom] Reacție chimică prin care se introduc atomi de brom în molecula unui compus organic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bromurare s.f. (chim.) Reacție chimică de adiție sau de substituție prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de brom în molecula unui compus organic. • pl. -ări. /de la brom2.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BROMURARE s.f. Reacție chimică de adiție sau de substituție prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de brom în molecula unui compus organic. [Cf. fr. bromuration].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BROMURARE s. f. reacție chimică de adiție sau de substituție prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de brom în molecula unui compus organic. (după fr. bromuration)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
bromurare s. f., g.-d. art. bromurării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bromurare s. f., g.-d. art. bromurării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bromurare s. f., g.-d. art. bromurării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bromurare, bromurărisubstantiv feminin
- 1. Reacție chimică prin care se introduc atomi de brom în molecula unui compus organic. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DN MDN '00
etimologie:
- brom DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.