broșă s.f. 1 Bijuterie, prevăzută cu un ac, pe care femeile o poartă prinsă la rochie, la șal, pe haină etc. 2 (tehn.) Schelet metalic de formă cilindrică al unui miez de turnătorie. 3 (tehn.) Instrument de așchiere (tronconică sau prismatică), cu tăișuri multiple, care este folosit la prelucrarea suprafeței (interioare sau exterioare) a unor piese metalice. 4 (med.) Tijă metalică fină cu vîrful ascuțit, utilizată în chirurgia ortopedică, în osteosinteză, sau pentru ancorarea dispozitivelor de tracțiune-extensie. • pl. -e. /<fr. broche.

*bróșă f., pl. e (fr. broche). Bijuterie pe care femeile șĭ-o pun la gît pin ajutoru unuĭ ac. – În est broș n., pl. urĭ (rus. brošĭ).