briologie^[1] sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr bryologie] Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul mușchilor. corectat(ă)

briologie s.f. (bot.) Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul mușchilor. • sil. bri-o-. pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. bryologie; cf. gr. βρύον „mușchi”, λόγος „studiu”.

BRIOLOGIE s.f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul mușchilor. [Pron. bri-o-. / < fr. bryologie, cf. gr. bryon – mușchi, logos – studiu].

BRIOLOGIE s. f. ramură a botanicii care studiază briofitele. (< fr. bryologie)

briologie s. f., g.-d. art. briologiei

BRIO- „mușchi de pămînt”. ◊ gr. bryon „mușchi” > fr. bryo-, germ. id., engl. id. > rom. brio-. □ ~fil (v. -fil₁), adj., care trăiește pe mușchi; ~fite (v. -fit), s. f. pl., încrengătură de plante cu corpul diferențiat în rizoizi, tulpină și frunze, cu structură foarte simplă, al căror tip este mușchiul; ~id (v. -id), adj., asemănător cu mușchiul de pămînt; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în briologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul mușchilor de pămînt; ~spor (v. -spor), s. m., celulă reproducătoare asexuată specifică briofitelor; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., clasă de mici nevertebrate acvatice, care trăiesc în colonii fixate pe fundul apei, avînd aspect de mușchi de pămînt.