opțiuni
  • info
7 definiții pentru brilănțel

Explicative DEX

BRILĂNȚEL, brilănțele, s. n. Diminutiv al lui briliant. – Briliant + suf. -el.

BRILĂNȚEL, brilănțele, s. n. Diminutiv al lui briliant. – Briliant + suf. -el.

brilănțel sn [At: CARAGIALE, ap. CADE / Pl: ~e / E: briliant + -el] 1-2 (Șhp) Briliant (mic).

brilănțel s.n. dim. al lui briliant. • pl. -e. /briliant + -el.

*BRILĂNȚEL 👉 BRILIANȚEL.

BRILĂNȚEL, brilănțele, s. n. (Familiar) Diminutiv al lui briliant. Acriviții-i dă un inel cu un brilănțel de toată frumusețea. CARAGIALE, O. II 248.

BRILĂNȚEL, brilănțele, s. n. Diminutiv al lui briliant1.

*BRILIANȚEL pop. *BRILĂNȚEL (pl. -ele) sn. 💎 dim. BRILIANT: îi dă un inel cu un brilănțel de toată frumusețea (CAR.).

Intrare: brilănțel
brilănțel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brilănțel
  • brilănțelul
  • brilănțelu‑
plural
  • brilănțele
  • brilănțelele
genitiv-dativ singular
  • brilănțel
  • brilănțelului
plural
  • brilănțele
  • brilănțelelor
vocativ singular —
plural —
brilianțel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brilianțel
  • brilianțelul
plural
  • brilianțele
  • brilianțelele
genitiv-dativ singular
  • brilianțel
  • brilianțelului
plural
  • brilianțele
  • brilianțelelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brilănțel, brilănțelesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui briliant. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    • format_quote Acriviții-i dă un inel cu un brilănțel de toată frumusețea. CARAGIALE, O. II 248. DLRLC
etimologie:
  • Briliant + -el. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.