BRICOLÁJ s.n. (Franțuzism) Acțiunea de a bricola; practicarea mai multor meserii; (fam.) treburi mărunte. ♦ Practicarea pe lângă gospodărie în timpul liber a tot felul de lucrări mărunte. [< fr. bricolage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BRICOLÁJ s. n. acțiunea de a bricola. (< fr. bricolage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

bricoláj s. n., pl. bricoláje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink