BRICHETÁRE, brichetări, s. f. Acțiunea de a bricheta; brichetaj. – V. bricheta.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BRICHETÁRE s.f. Acțiunea de a bricheta; brichetaj. [< bricheta].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BRICHETÁRE, brichetări, s. f. Acțiunea de a bricheta.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BRICHETÁRE s. brichetaj.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
brichetáre s. f., g.-d. art. brichetării; pl. brichetări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete2 prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A BRICHETÁ ~éz tranz. (materiale mărunte sau pulverulente) A face brichete (prin presare); a comprima în formă de brichetă. /<fr. briqueter
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BRICHETÁ vb. I. tr. A face brichete (1) [în DEX '98, DN]. [< fr. briqueter].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BRICHETÁ vb. tr. a face brichete1 (1). (< fr. briqueter)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete2. – Fr. briqueter.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
brichetá vb., ind. prez. 1 sg. brichetéz, 3 sg. și pl. bricheteáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink