bricelát V. vergelat.

vergel¹ sn [At: STAMATI. D. / V: (reg) ~rjel, vărjel, vir~ / Pl: (rar) ~uri, (rar) ~e / E: pvb vergela] 1 Obicei practicat în noaptea de Anul Nou, uneori la Crăciun sau la Bobotează, constând dintr-o petrecere în cursul căreia, prin diverse practici magice, se prezice viitorul celor prezenți pentru anul care urmează sau li se ghicește fetelor ursitul Si: vergelat¹ (1). 2 (Pex) Petrecere care are loc la Crăciun, la Anul Nou etc. Si: vergelat¹ (2).

vergel² s vz vergea

vergél și vergelát n., pl. urĭ (d. vergelez). Mold. Trans. Un fel de a prezice soarta fetelor și flăcăilor pin ajutoru unor vergele și boabe de linte și de bob. (Descris de Cant. Scris. În rTP. 3, 9-12, 113, e vorba de fire de păr de porc îld. vergele). – În Trans. bricelat.

bricelat s. n. – Obicei popular din Trans., care constă în a prezice viitorul fetelor. – V. vergelat. Germ. Britsche (Drăganu, R. fil., II, 105-17).