2 intrări
11 definiții
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BRIANT, -Ă, brianți, -te, adj. Strălucitor, sclipitor; strălucit. [Pr.: bri-ant] – Din fr. brillant.
briant, -ă adj. v. briliant.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BRIANT, -Ă, brianți, -te, adj. (Franțuzism) Strălucitor, sclipitor; strălucit. [Pr.: bri-ant] – Din fr. brillant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BRIANT adj. Strălucitor, sclipitor, strălucit. // s.n. v. briliant. [Pron. bri-ant. / < fr. brillant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BRIANT, -Ă adj. 1. strălucit(or). 2. (fig.) splendid, măreț. (< fr. brillant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
briant, -ă adj. (franțuzism) Strălucit(or) ◊ „Îl secondează, mai puțin briant și spectaculos histrionic, dar cu o mai fină adecvare la rol, M.H.” Sc. 30 IX 79 p. 4; v. și știință-ficțiune (1969) (din fr. brillant; DEX, DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
briant (livr.) (desp. bri-ant) adj. m., pl. brianți; f. briantă, pl. briante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
briant (livr.) (bri-ant) adj. m., pl. brianți; f. briantă, pl. briante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
briant adj. m. (sil. bri-ant), pl. brianți; f. sg. briantă, pl. briante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BRIANT adj. v. strălucit, strălucitor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
briant adj. v. STRĂLUCIT. STRĂLUCITOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: bri-ant
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
briant, brianturisubstantiv neutru
- 1. Briliant. DNsinonime: briliant
etimologie:
- brillant DN
briant, briantăadjectiv
- 1. Sclipitor, strălucit, strălucitor. DEX '09 DNsinonime: sclipitor strălucit strălucitor
etimologie:
- brillant DEX '09 DEX '98 DN