brezătură sf [At: PAMFILE, J. I, ap. DA / V: ~zet~ / Pl: ~ri / E: breza + -tură] 1 Pată albă în fruntea vitelor. 2 Pete de lut galben pe peretele caselor a căror tencuială se repară.

brezătură s.f. (pop.) 1 Pată albă pe fruntea vitelor. 2 Pată pe pereții caselor, formată de lutul cu care se astupă crăpăturile înainte de văruit. • pl. -i. /breaz + -ătură.

BREZĂTURĂ, brezături, s. f. (Rar) Pată albă în fruntea vitelor (breze). ♦ Pată pe pereții caselor formată de lutul cu care se astupă crăpăturile înainte de văruit.

BREZĂTURĂ, brezături, s. f. (Rar) Pată albă pe fruntea vitelor. ♦ Pată pe pereții caselor formată de lutul cu care se astupă crăpăturile înainte de văruit. – Din breza + suf. -(ă)tură.

BREZĂTURĂ ~i f. rar 1) Pată albă pe care unele animale (vaci, cai) o au pe frunte. 2) Pată de pe pereții unei case, formată din lutul cu care se astupă crăpăturile înainte de a vărui; cârpitură. /a breza + suf. ~tură

brezetură sf vz brezătură

brezătură (rar) s. f., g.-d. art. brezăturii; pl. brezături

brezătură (rar) s. f., g.-d. art. brezăturii; pl. brezături

brezătură s. f., g.-d. art. brezăturii; pl. brezături