BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A BREVETÁ ~éz tranz. (invenții, descoperiri etc.) A recunoaște în mod oficial (prin acordare de brevet); a patenta. /<fr. breveter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BREVETÁ vb. I. tr. A acorda un brevet; a patenta. [< fr. breveter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BREVETÁ vb. tr. a acorda un brevet; a patenta. (< fr. breveter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet. – Fr. breveter.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BREVETÁ vb. (rar) a patenta. (A ~ o invenție.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brevetá vb., ind. prez. 1 sg. brevetéz, 3 sg. și pl. breveteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brevetéz v. tr. (fr. breveter). Acord un brevet cuĭva (unuĭ inventator). Recunosc printr’un brevet: a breveta o mașină. Fac să mi se recunoască c’am inventat: eŭ: mĭ-am brevetat mașina.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink