ÁLLA BRÉVE loc. adv. Termen care indică executarea într-o mișcare rapidă în doi timpi a unei compoziții muzicale scrise în măsura de patru timpi. – Loc. it.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BRÉVĂ, breve, s. f. Scrisoare papală, mai puțin solemnă decât bula. – Din it. brève.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALLA BRÉVE loc.adv. (Muz.) Termen care arată că o piesă scrisă în măsură de patru timpi se execută în măsură de doi timpi. [< it. alla breve].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BRÉVĂ s.f. Scrisoare papală mai puțin solemnă decât bula. [< it. breve].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÁLLA BRÉVE loc. adv. (muz.) indicație potrivit căreia o piesă scrisă în măsura de patru timpi se execută în doi timpi. (< it. alla breve)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BRÉVĂ s. f. scrisoare papală, mai puțin solemnă decât bula. (< it. breve)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
álla bréve loc. adv.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
brévă s. f., g.-d. art. brévei; pl. bréve
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
breve (cuv. it. „scurt”) 1. (în prozodia* antică) Unitate fundamentală de durată, componentă a piciorului (1) metric. Se notează prin ˇ, ceea ce corespunde silabei scurte, și este jumătatea din silaba lungă, fără a fi însă și sub diviziunea celei din urmă. 2. În cantus planus*, b. (lat. brevis) împrumută același sens, dar este deja notată printr-o notă neagră, pătrată, fără coadă. 3. În notația (III, 1) proporțională, b. este supusă unei noi legi, aceea a diviziunii sau a multiplicării. În funcție de modul (III) ritmic în care se încadrează, b. se divide prin 2 (tempus imperfectum) sau prin 3 (tempus perfectum) fiind de două (trei) ori mai scurtă decât longa*. A fost notată cu o notă albă, pătrată, fără coadă. 4. Notă* întreagă dublă sau mare (deci cu valoarea* cea mai mare în notația actuală), utilizată uneori în muzica vocală dar dispărută aproape cu desăvârșire din partiturile* instr., fiind înlocuită cu două note întregi legate. Totuși, în unele partituri de muzică contemporană se remarcă tendința de a relua semnul pentru ușurința notației. Sin. Nota Brevis; v. alla breve.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
alla breve, termen apărut în muzica italiană a Renașterii*, îndicând tempo-ul (2) în care unitatea timpului era nota brevis [v. breve (2)] pentru majoritatea compozițiilor a cappella (2) (de unde și corespondența termenilor). În epoca barocă*, apare ca titlu al unor compoziții, indicând executantului o mișcare rapidă în stilul sonatelor* „da chiesa”. În aceeași epocă noțiunea de timp, conținută nu numai în valoarea* de doime și exprimată deja prin semnul măsurii*, ¢ se asociază și indicației de tempo a. (ex. corul nr. 23 din Messias de Haendel). În practica muzicală de astăzi, a. indică numai interpretarea în măsura 2/2 în loc de 4/4, măsură ce se notează prin litera C tăiată de o bară verticală: ¢.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink