brehnáce s.f. (înv.) un fel de uliu; erete.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

brehnáce f., pl. ăcĭ (d. brehnesc). Un fel de ulĭ. – În Bz. -ácă, pl. -ace și ăcĭ. În biblia d. 1688 pl. -ace. Deci sing. -acă. Și -íce.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink