opțiuni
  • info
2 intrări
4 definiții

Explicative DEX

brehău sm [At: CANTEMIR, IST. 71 / Pl: ~ăi / E: ucr брекхати] Câine care latră.

brehăŭ m. Vechĭ. Cîne care brehăĭește.

Enciclopedice

BREHĂU subst. (denumirea unui cîine brehuitor „lătrător”). 1. Brehoe, Pahomie, mold. (Sd VII 231); Brehoi (17 B III 204); Brehuești s. (Dm); Brehoaia t. 2. + Brehășești s. < *Breh(ău) suf. -aș; contras în Brăișești s. (Isp II2). 3. De altă origine (?): Brehențe (17 A IV 35).

Arhaisme și regionalisme

BREHĂU s. m. (Mold.) Cîine care latră. Pre dulăi și pre cotei și pre alalți brehăi, pre toți la un loc afla. CANTEMIR, IST. Etimologie: brehăi + suf. -ău. Vezi și brehăi, brehăit, brehăitură. substantiv masculin

Intrare: Brehău
Brehău nume propriu
nume propriu (I3)
  • Brehău
Intrare: brehău
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brehău
  • brehăul
  • brehău‑
plural
  • brehăi
  • brehăii
genitiv-dativ singular
  • brehău
  • brehăului
plural
  • brehăi
  • brehăilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brehău, brehăisubstantiv masculin

  • 1. Câine care latră. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.