BREBAN, Nicolae (n. 1934, Baia Mare), prozator român. Romane de factură realistă, de investigație psihologică a individului obscur aflat într-o obsedantă tentativă de sondare a propriei personalități și a lumii sale („În absența stăpînilor”, „Animale bolnave”, „Bunavestire”, „Don Juan”, „Drumul la zid”).

BREBAN, Vasile (1907-2003, n. Hereclean, jud. Sălaj), lingvist român. Specialist în lexicografie („Dicționar general al limbii române”). Redactor responsabil la „Dicționarul limbii române” al Academiei – serie nouă.

breban, -ă, brebeni, -e, s.m.f., adj. 1. Persoană originară din localitatea Breb. 2. (Locuitor) din Breb. ■ (onom.) Breban, nume de familie în jud. Maram. – Din n. top. Breb + suf. -an.

breban, -ă, brebeni, -e, s.m.f., adj. – 1. Persoană originară din localitatea Breb. 2. (Locuitor) din Breb. ♦ (onom.) Breban, nume de familie (866 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din n. top. Breb + suf. -an.