BRAZDĂ, brazde, s. f. 1. Fîșie de pămînt răsturnată cu plugul; urmă rămasă în pămînt după plug. ◊ Loc. adj. (Despre vite de jug) Din (sau de) brazdă = din dreapta. ◊ Expr. A da sau a aduce (pe cineva) pe (sau la) brazdă = a aduce (pe cineva) pe calea cea dreaptă, a-l face să se acomodeze. A se da pe brazdă = a se îndrepta; a se deprinde cu o noua situație, a se acomoda. 2. Bucată de pămînt desprinsă cu iarbă cu tot; glie. 3. Rînd de iarbă (sau de grîu etc.) cosită; polog. 4. Strat (de legume sau de flori); răzor. 5. Urmă, dîră, pîrtie; crestătură. ♦ Fig. Zbîrcitură, cută a feței. – Slav (v. sl. brazda).