4 intrări

63 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRAVA2 interj. v. bravo.

BRAVA1, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

BRAVA1, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

brava2 vi [At: NEGRUZZI, S. I, 289 / Pzi: ~vez / E: fr braver] 1 A se împotrivi bărbătește unei primejdii. 2 A provoca (pe cineva) prin vorbe cutezătoare. 3 A se expune inutil unei primejdii Si: a sfida.

brava1 vb. I. tr., intr. 1 A înfrunta cu curaj, cu bărbăție. A brava moartea. 2 A se expune inutil; a sfida. • prez.ind. -ez. /<fr. braver.

BRAVA2, bravez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înfrunta bărbătește (o primejdie), a se împotrivi fără frică; a se expune în mod inutil unei primejdii. V. desfide, sfida. A brava moartea.

BRAVA1 interj. v. bravo.

BRAVA2, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie); a se expune în mod inutil unei primejdii. – Fr. braver.

BRAVA vb. I. tr. A înfrunta cu curaj (o primejdie). ♦ A se expune inutil (unei primejdii etc.); a sfida. [< fr. braver, it. bravare].

BRAVA vb. tr. a înfrunta cu curaj (o primejdie). ◊ a se expune inutil (unei primejdii etc.); a face pe grozavul, a sfida. (< fr. braver)

A BRAVA ~ez 1. tranz. (primejdii) A depăși cu bărbăție; a înfrunta fără frică. 2. intranz. A o face pe bravul; a manifesta ambiția de a se evidenția ca fiind viteaz. /<fr. braver

bravà v. 1. a înfrunta primejdii cu nepăsare; 2. a provoca sau a desfide pe cineva.

BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

BRAVO interj. Exclamație de aprobare (totală), de laudă sau de apreciere (însoțită de aplauze); foarte bine, excelent, minunat. [Var.: (pop.) brava, (înv.) bravos interj.] – Din fr., it. bravo.

BRAVOS interj. v. bravo.

brav, ~ă [At: ALECSANDRI, P. II, 110/ Pl: ~e / E: fr brave] 1 a Viteaz. 2 sm (Îvr) Asasin plătit.

bra sf [At: JAHRESBER. III, 314 / V: bra / Pl: bravi / E: srb brava] (Reg) Broască a ușii.

bravo i [At: (a. 1799) BERTOLDO, ap. GCR / V: brava1, -s / E: it bravo] 1-3 Exclamație de aprobare (totală), de laudă sau de apreciere (însoțită de aplauze) Si: excelent, minunat.

brav, -ă adj., s.m. 1 adj. Care dă dovadă de curaj; viteaz, îndrăzneț. Oamenii lipsiți de sentimentul trecutului sînt mai bravi în fața morții (IBR.). ◊ (subst. m.) Îi întîmpinau pe bravii întorși de la luptă. 2 s.m. (înv.) Persoană care teroriza și omora pentru bani. • pl. -i, -e. /<fr. brave, it. bravo.

bravo interj. Exclamație (însoțită de aplauze) de apreciere, de laudă superlativă sau de aprobare; excelent, foarte bine. Bravo, măi copile (AGÂR.). ◊ (subst. n.) După cum a scris teza nu se aștepta la un bravo. • și (pop.) brava, (înv.) bravos. /<fr., it. bravo, germ. Bravo, ngr. μπράβο.

bravos interj. (înv.) v. bravo.

BRAVO interj. Exclamație de aprobare (totală), de laudă sau de apreciere (însoțită de aplauze); foarte bine, excelent, minunat. [Var.: (pop.) brava. (înv.) bravos interj.] – Din fr., it. bravo.

BRAV, -Ă, bravi, -e, adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. Nainte, brav popor de coreeni, Ne-nvinsă-i cauza dreaptă ce o aperi! FRUNZĂ, S. 40. ◊ (Substantivat) Chem bravii cu inima tare Ce știu spulbera stăvilare. TOMA, C. V. 309.

BRAVO interj. Exclamație care exprimă aprobare, laudă, apreciere (a jocului unui artist, a cuvîntării unui orator, a vorbei sau a faptei cuiva); foarte bine, foarte frumos, minunat. Aplaudau din răsputeri, strigînd cît îi lua gura: bravo, Gherlaș, așa, bravo! SAHIA, N. 66. Bravo! se auziră strigăte. PAS, L. I 142. ◊ (Ironic) Bravo!... vă duceți și mă lăsați în mijlocul drumului, de vă aștept un ceas. ALECSANDRI, T. 1047. ◊ (Substantivat) Atunci izbucni un bravo ieșit din sute de piepturi. – Variante: (învechit) bravos (PAS, L. I 35, CARAGIALE, O. I 91), (popular) brava (CAMILAR, N. II 441, STANCU, D. 75, HOGAȘ, DR. II 36) interj.

BRAV, -Ă, bravi, -e, adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. – Fr. brave (<it.).

BRAVO interj. Exclamație de aprobare, de laudă sau de apreciere; foarte bine, foarte frumos, minunat. [Var.: (pop.) brava, (înv.) bravos interj.] – Fr. bravo.

BRAV, -Ă adj. Viteaz, curajos. // s.m. Asasin, tîlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care omora și teroriza pentru bani; spadasin plătit. [< fr. brave, it. bravo].

BRAVO interj. Exclamație care însoțește o aprobare totală, aplauze frenetice; excelent, foarte bine. [Var. bravos, brava interj. / < fr., it. bravo].

BRAV, -Ă adj. viteaz, curajos, îndrăzneț. (< fr. brave)

BRAVO interj. (însoțind aplauze frenetice) excelent! foarte bine! minunat! (< fr., it. bravo)

BRAV ~ă (~i, ~e) Care dă dovadă de bărbăție și curaj; îndrăzneț; cutezător; curajos; viteaz. /<fr. brave, it. bravo

BRAVO interj. (exclamație de laudă, de apreciere, care însoțește, de regulă, aplauzele) Foarte bine; extraordinar; excelent. /<fr., it. bravo

brav a. și m. viteaz, voinic: bravi, teribili sub armele lor brave AL.

bravo! int. vorbă întrebuințată spre a încuraja sau aplauda. ║ n. aplaus: eu spun și altul bravuri ia PANN.

*brav, -ă adj. (fr. brave, d. it. bravo, care vine din tema germanică brad-, sued. brad, iute. GrS. 1937, 283). Barb. Viteaz.

*bravéz v. tr. (fr. braver). Barb. Înfrunt, sfidez: A brava periculu.

bravó interj. de aprobare saŭ de admirațiune (it. bravo, viteaz): Bravo, soldați! V’ați luptat bine! – Și ironic, ca și halal: bravo, nătărăule! – Pop. și bráva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brava (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bravez, 3 bravea; conj. prez. 1 sg. să bravez, 3 să braveze

brava (a ~) vb., ind. prez. 3 bravea

brava vb., ind. prez. 1 sg. bravez, 3 sg. și pl. bravea

brav1 adj. m., pl. bravi; f. bra, pl. brave

bravo interj.

+bravos (înv., fam.) interj.

brav1 adj. m., pl. bravi; f. bravă, pl. brave

brav adj. m., s. m., pl. bravi; f. sg. bravă, pl. brave

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRAVA vb. 1. v. sfida. 2. v. înfrunta.

BRAVA vb. 1. a desfide, a sfida. (~ moartea.) 2. a înfrunta, a sfida, (rar) a sfrunta. (~ cu curaj un pericol.)

BRAVO interj. 1. bine!, perfect!, (turcism înv.) aferim!, mașala! (~! ați jucat frumos!) 2. v. halal!

BRAV adj. curajos, cutezător, dîrz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz, (livr.) intrepid, petulant, temerar, (rar) bărbat, (înv. și pop.) voinic, (înv.) hrăbor, neînfricoșat. (S-a dovedit ~ în luptă.)

BRAVO interj. 1. bine!, perfect!, (turcism înv.) aferim!, mașala! (~! ați jucat frumos!) 2. (peior.) halal! (~! așa rezultat!)

Brav ≠ fricos, laș, neîndrăzneț

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

brav (bravă), adv. – Viteaz, îndrăzneț. Fr. brave.Der. brava, vb., din fr. braver; bravură, s. f., din fr. bravoure, it. bravura; bravo, interj. (foarte bine!, ura!) din it. bravo, în parte prin intermediul fr. bravo, cf. ngr. μπράβο, tc., bg. bravo.

bravo După dicționarele noastre, vine din it. bravo (DA, CADE, Scriban) sau din fr. bravo (DLRM: diferența de accent n-a reținut atenția autorului; DU și TDRG nu dau etimologia). Apriori nu pare probabil ca un astfel de cuvînt, devenit de mult popular la noi, să fi venit direct din italiană și mai ales din franceză. Nu știu de unde s-a luat obiceiul ca atunci cînd cineva îți spune bravo să-i răspunzi bravo se zice la măgari, dar instinctul îmi spune ca e ceva oriental. Pe de altă parte, se neglijează existența variantelor brava (popular, cel puțin în Moldova) și bravos (familiar), ambele, ce e drept, învechite astăzi. Brava e înregistrat de TDRG în expresia populară brava ție, Nastasie (o cunosc și eu din Moldova), la care adaugă un citat din „Șezătoarea” (tot din Moldova); alte exemple se găsesc în DA și în DLRLC. Vezi și Pitaru Hristache, Povestea mavroghenească, București, f.d., p. 48: Brava, Mavrogheni, brava, Altul ca tine mai sta-va? Bravos era folosit curent în tinerețea mea. E înregistrat în DA, după Caragiale, iar în DLRLC, după Ion Pas; varianta bravosu, în DA, după Gorjan. Bravissimo, atestat în DA și cunoscut mie și din vorbire, este, evident, din italiană. Dicționarele nu-și fac nici o problemă din existența variantelor. Brava mi se pare neîndoios luat din rusește, cum arată pronunțarea vocalei finale. Pentru bravo?, cheia ne-o dă varianta bravosu, neglijată pînă acum: este fără îndoială gr. μπράβο σοῦ „bravo ție” (formula cu care am tradus este desigur un calc după greacă). Suprimarea lui -u se explică poate din cauza depărtării accentului, dar poate și prin confuzie cu articolul -u(l). Cît privește forma generalizată azi, bravo, ea are paralelă în gr. μπράβο și în bg. бpaвo.

Intrare: brava
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brava
  • bravare
  • bravat
  • bravatu‑
  • bravând
  • bravându‑
singular plural
  • bravea
  • bravați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bravez
(să)
  • bravez
  • bravam
  • bravai
  • bravasem
a II-a (tu)
  • bravezi
(să)
  • bravezi
  • bravai
  • bravași
  • bravaseși
a III-a (el, ea)
  • bravea
(să)
  • braveze
  • brava
  • bravă
  • bravase
plural I (noi)
  • bravăm
(să)
  • bravăm
  • bravam
  • bravarăm
  • bravaserăm
  • bravasem
a II-a (voi)
  • bravați
(să)
  • bravați
  • bravați
  • bravarăți
  • bravaserăți
  • bravaseți
a III-a (ei, ele)
  • bravea
(să)
  • braveze
  • bravau
  • brava
  • bravaseră
Intrare: brav (adj.)
brav1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brav
  • bravul
  • bravu‑
  • bra
  • brava
plural
  • bravi
  • bravii
  • brave
  • bravele
genitiv-dativ singular
  • brav
  • bravului
  • brave
  • bravei
plural
  • bravi
  • bravilor
  • brave
  • bravelor
vocativ singular
plural
Intrare: bravă
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bra
  • brava
plural
  • bravi
  • bravile
genitiv-dativ singular
  • bravi
  • bravii
plural
  • bravi
  • bravilor
vocativ singular
plural
brauă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bravo
bravo interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOOM 3
  • bravo
brava2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • brava
bravos interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOOM 3
  • bravos
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brava, bravezverb

  • 1. tranzitiv A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A brava moartea. DLRLC
    • 1.1. A se expune în mod inutil unei primejdii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. intranzitiv A o face pe bravul; a manifesta ambiția de a se evidenția ca fiind viteaz. NODEX
etimologie:

brav, braadjectiv

etimologie:

bra, bravisubstantiv feminin

bravointerjecție

  • 1. Exclamație de aprobare (totală), de laudă sau de apreciere (însoțită de aplauze); foarte bine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Aplaudau din răsputeri, strigînd cît îi lua gura: bravo, Gherlaș, așa, bravo! SAHIA, N. 66. DLRLC
    • format_quote Bravo! se auziră strigăte. PAS, L. I 142. DLRLC
    • format_quote ironic Bravo!... vă duceți și mă lăsați în mijlocul drumului, de vă aștept un ceas. ALECSANDRI, T. 1047. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Atunci izbucni un bravo ieșit din sute de piepturi. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.