9 definiții pentru brant, branț, brânt   declinări

BRANT s. v. hamac.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brant n., pl. urĭ (pol. brant, germ. brad, aprindere, gangrenă). Vechĭ. Gangrenă: rana din care și brant aŭ fost (transcris brînt la Cost. 1, 337). V. obrinteală.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele, de carton sau de plută care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. – Cf. germ. Brandsohle.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BRANȚ ~uri n. Bucată de material (piele, carton, plută etc.) care se aplică în interiorul încălțămintei peste talpă. /cf. germ. Brandsohle
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele, de carton sau de plută, care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. – După germ. Brandsohle.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BRANȚ s. (Mold.) taban. (~ la încălțăminte.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

branț s. n., pl. bránțuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

branț n., pl. urĭ (ca și zbranț). Munt. est. Taban la gheată.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

brînt V. brant.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink