BRANCIÓG, brancioguri, s. n. (Reg.) Pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BRANCIÓG, brancioguri, s. n. (Reg.) Pământ pietros.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

brancióg s. n., pl. brancióguri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brancĭóg n., pl. urĭ. Munt. Pămînt pĭetros.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink