BRANȘAMÉNT, branșamente, s. n. Legătură între o conductă principală a unei rețele de distribuție (de energie electrică, de apă, de gaze etc.) și una secundară, care servește la alimentarea unui consumator. – Din fr. branchement.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BRANȘAMÉNT ~e n. Porțiune de conductă care leagă o conductă principală de una secundară. /<fr. branchement
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BRANȘAMÉNT s.n. Parte a unei conducte care leagă o conductă principală de una secundară. [Pl. -te. / < fr. branchement].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BRANȘAMÉNT s. n. legătură între conducta de distribuire a apei, gazului, electricității și instalația aferentă a unei construcții; ambranșament. (< fr. branchement)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BRANȘAMÉNT, branșamente, s. n. Porțiune de conductă care face legătura între o conductă principală (de apă, de gaz etc.) și una secundară. – După fr. branchement.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BRANȘAMÉNT s. (TEHN.) ambranșament. (~ electric.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

branșamént s. n., pl. branșaménte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink