BRÁNȘĂ, branșe, s. f. Ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoț etc.). ◊ Loc. adj. De branșă = de meserie; specialist. – Din fr. branche.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BRÁNȘĂ ~e f. 1) Diviziune a unei discipline științifice sau a unei activități practice; ramură; specialitate. ◊ De ~ de meserie. [G.-D. branșei] /<fr. branche
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BRÁNȘĂ s.f. Ramură de activitate; specialitate în negoț, în meserii etc. ◊ De branșă = de meserie; specialist. [< fr. branche].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BRÁNȘĂ s. f. ramură, specialitate, domeniu de activitate. (< fr. branche)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BRÁNȘĂ, branșe, s. f. Ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoț etc.). ◊ Loc. adj. De branșă = de meserie; specialist. – Fr. branche.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BRÁNȘĂ s. disciplină, domeniu, ramură, sector, specialitate. (În ce ramură sau ~ activezi?)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bránșă s. f., g.-d. art. bránșei; pl. bránșe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bránșă f., pl. e (fr. branche, ramură. V. brîncă). Barb. Ramură, specialitate: branșa cizmăriiĭ. - Rom. corect: ramură.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BRANȘÁ vb. I. tr. A face un branșament, un racord electric. [< fr. brancher].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BRANȘÁ vb. tr. 1. a face un branșament. 2. (fig.) a pune în legătură. (< fr. brancher)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Fr. brancher.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

branșá vb., ind. prez. 1 sg. branșéz, 3 sg. și pl. branșeáză, 1 pl. branșăm; ger. branșând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink