brahiopod sn [At: DEX² / Pl: ~e / E: fr brachyopode] 1 (Lpl) Clasă de nevertebrate marine cu cochilie bivalvă și cu brațe pe laturile gurii (Brachiopoda). 2 Animal din clasa brahiopodelor (1)

brahiopod s.n. (zool.) (la pl.) Clasă de nevertebrate marine, sedentare, cu corpul mic, închis într-o cochilie bivalvă, căptușită cu o manta și cu două brațe pe laturile gurii (Brachiopoda); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. • sil. -hi-o-. pl. -e. /<fr. brachyopodes; cf. lat. brachium, -ii „braț”, gr. πούς „picior”.

BRAHIOPOD ~e n. 1) la pl. Clasă de nevertebrate marine, caracterizate prin prezența unei cochilii calcaroase bivalve și a două brațe de ambele părți ale gurii. 2) Animal din această clasă. /<fr. brachyopodes

BRAHIOPODE s.n. pl. (Zool.) Clasă de nevertebrate marine, posedînd o cochilie bivalvă și două brațe spirale; (la sg.) animal din această clasă. [Sg. brahiopod. / < fr. brachiopodes, cf. lat. brachium – braț, gr. pous – picior].

BRAHIOPODE s. n. pl. clasă de nevertebrate marine, sedentare, cu corpul mic, închis într-o cochilie bivalvă. (< fr. brachiopodes)

brahiopod (desp. -hi-o-) s. n., pl. brahiopode

brahiopod (-hi-o-) s. n., pl. brahiopode

brahiopod s. n. (sil. -hi-o-), pl. brahiopode

BRAHIO-₂ „braț, membru superior”. ◊ gr. brakhion „braț” > fr. brachio-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. brahio-. □ ~pode (v. -pod), s. n. pl., clasă de nevertebrate marine cu cochilie bivalvă și cu două brațe spiralate în jurul gurii; ~tomie (v. -tomie), s. f., amputare a unui braț; ~zaur (v. -zaur), s. m., reptilă uriașă dinozauriană din jurasicul superior și cretacicul inferior, cu membrele posterioare mai scurte decît cele anterioare.

BRAHIOPÓDE (< fr. {i}; brahi + gr. pod- „picior”) s. n. pl. Încrengătură de nevertebrate în care sînt cuprinse animale marine de talie mică (sub 6 cm), solitare, bentonice, cu cochilie bivalvă, fixate temporar sau permanent de substrat printr-un organ musculos, prin spini sau, direct, printr-una din valve. Au maximul de dezvoltare în Paleozoic.