bracát, -ă adj. (lat. bracatus, purtător de bracae, un fel de pantalonĭ maĭ largĭ. V. îmbrac. Galia bracată, Galia Narboneză (Provența). V. comat.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BRACÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A îndrepta un obiect către un punct. ♦ (Tehn.) A orienta roțile directoare ale unui automobil pentru a vira. ♦ A înclina comenzile unui avion pentru viraj. ♦ intr. A întoarce, a vira. [P.i. 1 -chez, 3 -chează. / < fr. braquer].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BRACÁ vb. I. tr. 1. a îndrepta un obiect, un lucru către un punct. 2. a orienta roțile directoare ale unui automobil pentru a vira. ◊ a înclina comenzile unui aparat de zbor. II. intr. a întoarce (un vehicul), a vira. (< fr. braquer)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bracá vb., ind. prez. 1 sg. brachéz, 3 sg. și pl. bracheáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
brachéz, a -á v. tr. (fr. braquer). Barb. Îndrept, ațintesc: a braca tunurile, binoclu.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bracá vb. I A întoarce ◊ „Dar nu-i nici o problemă. După 500 de metri bracați la dreapta și exact între snack-bar și rotiserie încep bungalow-urile de la motel!” R.l. 6 V 81 p. 2 (din fr. braquer; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink