opțiuni
  • info
2 intrări
9 definiții

Explicative DEX

brațare sf [At: LTR2 / Pl: ~țări / E: brața] (Mrn) Orientare a vergilor unui velier Si: brasaj Cf brața.

brațare s.f. (mar.) Acțiunea de a brața și rezultatul ei. • pl. -ări. /v. brața.

BRAȚARE s.f. (Mar.) Operația de orientare a vergilor unui velier într-o anumită direcție; brasaj (3). [< brața, după fr. brassage].

brața vt [At: DN3 / Pzi: ~țez / E: fr braser] (Mrn) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să aibă o anumită poziție față de direcția vântului.

brața vb. I. tr. (mar.; compl. indică vergile unui velier) A orienta velele astfel încît să aibă o anumită poziție față de direcția vîntului. • prez.ind. -ez. /<fr. brasser.

BRASA vb. I. v. brața.

BRAȚA vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încît velele să ocupe o poziție dorită față de direcția vîntului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].

BRAȚA vb. tr. a orienta vergile unui velier cu ajutorul brațului (1), încât vârful să aibă maximă eficacitate asupra velelor. (< fr. brasser)

Ortografice DOOM

brața vb., ind. prez. 1 sg. brațez, 3 sg. și pl. brațează

Intrare: brațare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brațare
  • brațarea
plural
  • brațări
  • brațările
genitiv-dativ singular
  • brațări
  • brațării
plural
  • brațări
  • brațărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: brața
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brața
  • brațare
  • brațat
  • brațatu‑
  • brațând
  • brațându‑
 singular plural
  • brațează
  • brațați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brațez
 (să)
  • brațez
  • brațam
  • brațai
  • brațasem
a II-a (tu)
  • brațezi
 (să)
  • brațezi
  • brațai
  • brațași
  • brațaseși
a III-a (el, ea)
  • brațează
 (să)
  • brațeze
  • brața
  • brață
  • brațase
plural I (noi)
  • brațăm
 (să)
  • brațăm
  • brațam
  • brațarăm
  • brațaserăm
  • brațasem
a II-a (voi)
  • brațați
 (să)
  • brațați
  • brațați
  • brațarăți
  • brațaserăți
  • brațaseți
a III-a (ei, ele)
  • brațează
 (să)
  • brațeze
  • brațau
  • brațară
  • brațaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brasa
  • brasare
  • brasat
  • brasatu‑
  • brasând
  • brasându‑
 singular plural
  • brasează
  • brasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brasez
 (să)
  • brasez
  • brasam
  • brasai
  • brasasem
a II-a (tu)
  • brasezi
 (să)
  • brasezi
  • brasai
  • brasași
  • brasaseși
a III-a (el, ea)
  • brasează
 (să)
  • braseze
  • brasa
  • brasă
  • brasase
plural I (noi)
  • brasăm
 (să)
  • brasăm
  • brasam
  • brasarăm
  • brasaserăm
  • brasasem
a II-a (voi)
  • brasați
 (să)
  • brasați
  • brasați
  • brasarăți
  • brasaserăți
  • brasaseți
a III-a (ei, ele)
  • brasează
 (să)
  • braseze
  • brasau
  • brasară
  • brasaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brațare, brațărisubstantiv feminin

  • 1. marină Operația de orientare a vergilor unui velier într-o anumită direcție; brasaj. DN
    sinonime: brasaj
etimologie:

brața, brațezverb

  • 1. marină A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziție dorită față de direcția vântului. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.