BRĂNUÍRE, brănuiri, s. f. Acțiunea de a brănui și rezultatul ei.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pielea tăbăcită (din care se fac curele de transmisie) unei operații de îmbibare cu seu topit la 80⁰.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

brănuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 brănuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. brănuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

BRĂNUÍRE (‹ germ.) s. f. Operație de impregnare cu grăsimi topite a pieilor tăbăcite pentru a le face mai elastice, mai rezistente și hidrofobe, în vederea utilizării lor în scopuri tehnice.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink