BRĂHNÍT s. n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când simt că sunt în pericol. – V. brăhni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BRĂHNÍT s. n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când se sperie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

brăhnít s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BRĂHNÍ, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat de spaimă. – Din ucr. brecháty.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BRĂHNÍ, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat (de spaimă). – Ucr. brecháty.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

brăhní vb., ind. prez. 3 sg. brăhnéște, imperf. 3 sg. brăhneá; conj. prez. 3 sg. și pl. brăhneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink