opțiuni
  • info
2 intrări
17 definiții

Explicative DEX

BRĂHNIT s. n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când simt că sunt în pericol. – V. brăhni.

BRĂHNIT s. n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când simt că sunt în pericol. – V. brăhni.

brăhnit sn [At: DA ms / Pzi: ~uri / E: brăhni] 1 Sunet răgușit și sacadat de spaimă scos de căprioare. 2 Scoatere de brăhnituri (1). corectat(ă)

brăhnit s.n. (reg.) Faptul de a brăhni. ♦ Concr. Sunetul pe care îl scot căprioarele, cerbii cînd simt că sînt în primejdie. • pl. -uri. /v. brăhni.

BRĂHNIT s. n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele cînd se sperie.

BRĂHNI, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat când se simte în pericol. – Din ucr. brecháty.

brăhni vb. IV. intr. (reg.) 1 (despre căprioare, cerbi) A scoate un sunet răgușit și sacadat de spaimă. 2 A scoate sunete asemănătoare tusei. • prez.ind. -esc. și brehni vb. IV. /<ucr. брехать.

brehni vb. IV. v. brăhni.

BRĂHNI, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat de spaimă. – Din ucr. brecháty.

BRĂHNI, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat (de spaimă). – Ucr. brecháty.

Ortografice DOOM

brăhnit (reg.) s. n.

brăhnit s. n.

brăhnit s. n.

brăhni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. brăhnește, 3 pl. brăhnesc, imperf. 3 sg. brăhnea; conj. prez. 3 să brăhnească

brăhni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. brăhnește, imperf. 3 sg. brăhnea; conj. prez. 3 să brăhnească

brăhni vb., ind. prez. 3 sg. brăhnește, imperf. 3 sg. brăhnea; conj. prez. 3 sg. și pl. brăhnească

Arhaisme și regionalisme

brăhnit, (brăhnet), s.n. Sunet scos de căprior, când este în pericol. – Din brăhni.

brăhni, brăhnesc, v.i. (despre căprior) A scoate un sunet răgușit. – Din ucr. brecháty (DLRM, DEX).

Intrare: brăhnit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brăhnit
  • brăhnitul
  • brăhnitu‑
plural
  • brăhnituri
  • brăhniturile
genitiv-dativ singular
  • brăhnit
  • brăhnitului
plural
  • brăhnituri
  • brăhniturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: brăhni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brăhni
  • brăhnire
  • brăhnit
  • brăhnitu‑
  • brăhnind
  • brăhnindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • brăhnește
 (să)
  • brăhnească
  • brăhnea
  • brăhni
  • brăhnise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • brăhnesc
 (să)
  • brăhnească
  • brăhneau
  • brăhniră
  • brăhniseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brăhnit, brăhniturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când simt că sunt în pericol. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM
  • 2. Scoatere de brăhnituri. MDA2
etimologie:
  • vezi brăhni DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98

brăhniverb

  • 1. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat când se simte în pericol. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.