opțiuni
2 intrări
3 definiții

Explicative DEX

brăgár n., pl. e (d. bragă). Mold. sud. Terci.

Enciclopedice

BRĂGAR subst. 1. Brăgarul, Brăgăr/ăi, -casa tt. 2. Brăgărea sau Brăgărescu, fam. (Acte Sc; CI) Brăgărea, Neagoe de la Breaza, 1694 (BCI XXII 185); Brăgărești neam brașovean, sec. al XVIII-lea (BCI XII 88); -i t. munt. (Glos, Giur 326), azi Pucheni; -i de Cîmpie s. disp. Buzău (Ind 13 – 16 B); Brăgăreni s. (Cat) sau eronat pt. Brăgărești. 3. Prin disimilare; Blăgărești s., 1510 (16 BI 56, 60;. 4. Brăgărescul, Stan (Acte Sc); Vladul – din Dărmănești, ante 1625 (17 B IV 546). 5. Brăgărel scris și Bărgărel (17 B III 326). 6. Brăhar/u, mold. (Sd XXI) -iul, mold., 1645 (RI II 143). 7. Brehar,. pr. ard.

Arhaisme și regionalisme

brăgar s.n. (reg.) terci.

Intrare: Brăgar
Brăgar nume propriu
nume propriu (I3)
  • Brăgar
Intrare: brăgar
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brăgar
  • brăgarul
  • brăgaru‑
plural
  • brăgare
  • brăgarele
genitiv-dativ singular
  • brăgar
  • brăgarului
plural
  • brăgare
  • brăgarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)