opțiuni
  • info
9 definiții pentru brădățel

Explicative DEX

BRĂDĂȚEL, brădățele, s. n. (Reg.) Brădet mic, tânăr. – Brădet + suf. -el.

brădățel sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: brădet + -el] 1-2 (Reg) Brădet mic sau tânăr. 3 (Bot; reg) Coada șoricelului. 4 (Bot; Mar) Părul porcului (Juncuc compressus).

brădățel s.n. (reg.) Brădet mic, tînăr. • pl. -e. /brădet + -el.

BRĂDĂȚEL, brădățele, s. n. (Reg.) Brădet mic, tânăr. – Brădet + suf. -el.

BRĂDĂȚEL, brădățele, s. n. (Rar) Brădet mic, tînăr. Descălecată și-și adăpostiră caii într-un brădățel din apropiere. SADOVEANU, F. J. 373.

BRĂDĂȚEL, brădățele, s. n. (Reg.) Brădet mic, tînăr. – Din brădet + suf. -el.

Ortografice DOOM

brădățel (reg.) s. n., pl. brădățele

brădățel (reg.) s. n., pl. brădățele

brădățel s. n., pl. brădățele

Intrare: brădățel
brădățel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brădățel
  • brădățelul
  • brădățelu‑
plural
  • brădățele
  • brădățelele
genitiv-dativ singular
  • brădățel
  • brădățelului
plural
  • brădățele
  • brădățelelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brădățel, brădățelesubstantiv neutru

etimologie:
  • Brădet + -el. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.