BRÂNIȘÓR, brânișoare, s. n. (Reg.) Brâuleț (1). – Brână + suf. -ișor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BRÂNIȘÓR, brânișoare, s. n. Brâuleț. – Din brână + suf. -ișor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BRÂNIȘÓR s. v. brâuleț, brâușor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brânișór s. n., pl. brânișoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brînișór n., pl., oare (d. brîŭ, pl. brîne). Bîrneț, cingătoare supțire.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink