BRÂNÉȚ, brânețe, s. n. 1. (Pop.) Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință. 2. Brăcinar. [Var.: bârnéț s. n.] – Brâu + suf. -eț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

brânéț/bârnéț s. n., pl. brânéțe/bârnéțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink