brânculíță s. f., g.-d. art. brânculíței; pl. brânculíțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brînculíță f., pl. e (d. brîncă 1). Est. Fam. A mînca cu brînculița, a mînca cu mîna, nu cu furculița.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink