BRẤNĂ s. f. v. brâu.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BRẤNĂ, brâne, s. f. 1. Brâu. 2. Ornament la o clădire (vopsit sau modelat) în formă de brâu. 3. Cărare îngustă de-a lungul unui perete de stâncă, pe care se poate trece cu piciorul.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
brână s. f., g.-d. art. brânei; pl. brâne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
brî́nă f., pl. e (d. brîŭ, ca frînă d. frîŭ). Bucegĭ. Cărare, potecă pin prejuru unuĭ munte.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BRÎNĂ (‹ brîu) s. f. (GEOMORF.) Formă pozitivă de relief pusă în evidență prin eroziune diferențială pe un strat mai rezistent din versantul unui munte.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink