bozmá f. (turc. bozma, stricare, ștergere, anulare). Munt. Rar. Poznă, renghĭ, șotie,: bănui că Ercule ĭ-a făcut bozmaŭa (Isp. 2, 61). – Pin cărțĭ și bosma.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink