8 definiții pentru «bourel»   declinări

BOURÉL, -EÁ, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (1). – Bour + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BOURÉL ~eá (~éi, ~éle) 1) Care are coarne asemănătoare cu ale bourului; ca de bour. 2) fig. (despre sâni) Care este tare la pipăit și are o formă frumoasă. /bour + suf. ~el
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BOURÉL1, bourei, s. m. 1. Diminutiv al lui bour (1). 2. (Reg.) Melc.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BOURÉL2, -EÁ, bourei, -ele, adj. Cu coarne ca ale bourului (1). – Din bour + suf. -el.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bourél2 (bou mic, melc) (bo-u-) s. m., pl. bouréi
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

BOURÉL s. v. gasteropod, gastropod, melc, pitulice, rădașcă, răgace.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bourél adj. m., s. m., pl. bouréi; f. sg. boureá, pl. bouréle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bourél m., pl. eĭ. Bourean, boŭ drăgălaș. Sfredeluș, o pasăre. Melc, culbec (în jocurile copiilor).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink