BOTRIOMICOZĂ, botriomicoze, s. f. Pseudotumoră a tegumentelor, sub forma unui granulom provocat de specii parazite, rară la om, frecventă la animale. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. bothryomycose.

botriomicoză sf [At: DEX² / Pl: ~ze / E: fr bothriomycose] Boală infecțioasă a cailor, caracterizată prin formarea unor tumori asemănătoare cu fibroamele.

botriomicoză s.f. (med., med. vet.) Boală infecțioasă, provocată de specii parazitare din genul Botryomices, frecvent întîlnită la om și la cai, care se manifestă prin apariția unor tumori la nivelul tegumentelor, asemănătoare cu fibroamele. • sil. -tri-o-. pl. -e. /<fr. bothryomycose; cf. gr. βότρυς „ciorchine de strugure”, μύκης „ciupercă”.

BOTRIOMICOZĂ, botriomicoze, s. f. Boală infecțioasă a cailor, caracterizată prin formarea unor tumori asemănătoare cu fibroamele. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. bothryomycose.

BOTRIOMICOZĂ s.f. (Vet.) Boală infecțioasă a cailor, caracterizată prin formarea unor tumori asemănătoare cu fibroamele. [< fr. botryomycose].

BOTRIOMICOZĂ s. f. boală infecțioasă, frecventă la cai și la om, caracterizată prin formarea unor tumori numite impropriu botriomicoame. (< fr. botryomycose)

botriomicoză (desp. bo-tri-o-) s. f., g.-d. art. botriomicozei

botriomicoză (bo-tri-o-) s. f., g.-d. art. botriomicozei

botriomicoză s. f. (sil. -tri-o-), g.-d. art. botriomicozei