borșit, ~ă a [At: M. I. CARAGIALE, C. 133 / Pl: ~iți, ~e / E: borși] 1 Care s-a acrit (ca borșul). 2 (Fig) Trecut. 3 (Fam; fig) Supărat. 4 (Fam) Stricat.

borșit, -ă adj. (fam.) Care s-a acrit (ca borșul). ♦ Care s-a stricat, fiind acru ca borșul; fermentat. Mîncare borșită. • pl. -ți, -te. /v. borși.

BORȘIT, -Ă, borșiți, -te, adj. Fermentat; acru (ca borșul). Mîncare borșită.

BORȘIT, -Ă, borșiți, -te, adj. Fermentat, acru. – V. borși.

borșít (vest) și zborșít (est) adj. (din a se borși). Zbîrlit, încruntat, răstit.

BORȘI, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. A se acri (ca borșul), a fermenta. ♦ (Despre mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). – Din borș.

ZBORȘI, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși.

borși¹ [At: DELAVRANCEA, S. 234 / Pzi: ~șesc / E: borș] 1 vt (Nob) A sfâșia. vr (D. mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). 3 vr A se împuți. 4 vr (Fig) A se supăra. 5 vr (Fig) A-și pierde vigoarea.

borși² v vz zborși

zborși² [At: CIHAC, II, 484 / S și: sb~ / Pzi: ~șesc / E: ns cf zbârli] 1 vr (Reg; d. animale sau păsări) A se zbârli (2). 2 vt (D. oameni; c. i. părul capului) A ciufuli (1). 3 vr (Fam; d. persoane) A se înfuria. 4 vr (Fam; d. persoane) A se răsti¹. 5 vr (Fam; d. planuri, proiecte etc.) A se strica.

zborși¹ vr [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: sb~ / Pzi: 3 ~șește / E: z- + borși] (Reg; d. unele alimente, mai ales d. lapte) A se altera prin înăcrire (excesivă).

borși vb. IV. refl. 1 (despre mîncări, fructe etc.) A se acri (ca borșul), a fermenta. S-a borșit laptele în oală. ♦ A se altera (înăcrindu-se). Ghiveciul de cartofi s-a borșit. ♦ Ext. A se descompune. Aoleu! Zise celălalt soldat, apucîndu-se de nas, al dracului s-a borșit (cadavrul) (D. ZAMF.). 2 Fig. (despre oameni) A se supăra; a striga la cineva; a se zborși. 3 Fig. (despre vreme) A se schimba în rău. Mai adineaori vremea părea frumoasă. Văz că se borși (SADOV.). • prez.ind. -esc. /borș + -i.

zborși'¹ vb. IV. 1 refl. (fam.; despre oameni) A deveni furios, amenințător; a manifesta agresivitate. Cînd îi pomenea cineva de Ana, se zborșea și fulgera (REBR.). ♦ A țipa, a striga, a se răsti la cineva. Se zborșise la cei care făceau gălăgie (CA. PETR.). ♦ (fam.; despre planuri, proiecte) A se strica. 2 tr. (despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbîrli penele, părul. Curcanul își zborșește penele. 3 tr. (compl. indică părul capului) A ciufuli. • prez.ind. -esc. /cf. zbîrli.

zborși vb. IV. refl. (reg.; despre unele alimente, mai ales despre lapte) A se altera prin înăcrire (excesivă). • prez.ind. pers. 3 -ește. /z- + borși.

BORȘI, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. A se acri (ca borșul). ♦ (Despre mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). – Din borș.

ZBORȘI, zborșesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântâna s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși.

BORȘI² vb. IV v. zborși.

BORȘI¹, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. 1. A se face acru ca borșul; a se acri, a fermenta. S-a borșit laptele în oală. ♦ (Neobișnuit) A se altera, a se descompune. Aleu! zise celălalt soldat, apucîndu-se de nas, al dracului s-a borșit [cadavrul]. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. 2. Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău, a se strica. Mai adineaori vremea părea frumoasă. Văz că se borși! SADOVEANU, M. C. 139.

ZBORȘI, zborșesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni și despre animale) A se răsti la cineva luînd o atitudine amenințătoare; a se înfuria. Ceaușul urît și chior o amenința cu gîrbaciul zborșindu-se la ea. CAMIL PETRESCU, O. I 277. Nu m-ai tocmit tu? se zborși... presimțind că va rămîne neplătit. REBREANU, I. 38. Are să se cam zborșească giupînu Arvinte, d-apoi n-am ce-i face. ALECSANDRI, T. 833. 2. Tranz. (Despre pasări) A-și înfoia penele; (despre animale) a-și zbirii părul. Cum... se sparie, îndată începe... a-și zborși penele de pe cap, că o buhă. MARIAN, O. I 89. ◊ Refl. Mița se zborșește la cine. ȘEZ. V 173. ♦ A ciufuli părul cuiva. Vătăjițele... zborșesc părul [miresei] și o strîmbă. MARIAN, NU. 705. 3. Refl. (Despre anumite materii expuse unui proces de fermentare) A începe să se altereze, căpătînd un aspect și un gust neplăcut, specific. Smîntîna se zborșește. – Variantă: (3) borși vb. IV.

BORȘI, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. A se face acru ca borșul; a se acri, a fermenta. – Din borș.

ZBORȘI, zborșesc, vb. IV. 1. Refl. A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbîrli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să se altereze, căpătînd un aspect și un gust neplăcut, specific. Smîntîna s-a zborșit.

A SE BORȘI se ~ește intranz. pop. 1) A deveni acru (ca borșul); a se acri. 2) (despre alimente, mâncăruri, fructe) A pierde proprietățile pozitive (sub acțiunea factorilor externi); a se strica; a se altera; a se descompune; a se înăcri. /Din borș

A SE ZBORȘI mă ~esc intranz. 1) (despre persoane) A deveni furios; a se înfuria; a se zbârli. 2) (despre unele alimente) v. A SE BORȘI. /Orig. nec.

A ZBORȘI ~esc tranz. 1) (părul sau penele unor animale) A ridica în sus; a face vâlvoi; a zbârli; a ciufuli. 2) (ființe) A supune unei acțiuni de dezordonare a părului sau a penelor; a zbârli; a ciufuli. /Orig. nec.

borșì V. sborșì.

sborșì v. Mold. a se acri: lapte sborșit, cu mai mult zer d’asupra. [Lit. a se acri ca borșul].

sborșì v. Mold. 1. a-și sbârli părul: a-și sborși penele depe cap ca o buhă; 2. fig. a se mânia: s’a sborșit țapul AL.; 3. a se răsti. [Derivat dela sborș].

borșésc și (est) zborșésc (mă) v. refl. (b. borș, adică „mă fac țepos”, ca buruĭana din care se făcea borșu odinioară, cu care e rudă, și rus. morščitĭ-sĕa și smorščitĭ-sĕa, a se zborși). Mă zbîrlesc, mă încrunt, mă răstesc, răcnesc furios la cineva: s’a zborșit la copiĭ ca să tacă. Mă fac acru ca borșu, mă stric pin fermentare: smîntîna s’a zborșit.Lapte zborșit, lapte crud prins la căldură.

zborșésc, V. borșesc 2.

borși (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se borșește, 3 pl. se borșesc, imperf. 3 sg. se borșea; conj. prez. 3 să se borșească; ger. borșindu-se

zborși (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zborșesc, 3 sg. se zborșește, imperf. 1 sg. mă zborșeam; conj. prez. 1 sg. să mă zborșesc, 3 să se zborșească; imper. 2 sg. afirm. zborșește-te; ger. zborșindu-mă

!borși (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se borșește, imperf. 3 sg. se borșea; conj. prez. 3 să se borșească

zborși (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșește, imperf. 3 sg. se zborșea; conj. prez. 3 să se zborșească; ger. zborșindu-se

borși vb., ind. prez. 3 sg. borșește, imperf. 3 sg. borșea; conj. prez. 3 sg. și pl. borșească

zborși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zborșesc, imperf. 3 sg. zborșea; conj. prez. 3 sg. și pl. zborșească; ger. zborșind

zborși (conj. zborșească)

ZBORȘI vb. v. ciufuli, înfuria, mânia, răcni, răsti, striga, supăra, țipa, urla, zbiera, zbârli.

zborși vb. v. CIUFULI. ÎNFURIA. MÎNIA. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. SUPĂRA. ȚIPA. URLA. ZBIERA. ZBÎRLI.

ZBORȘI, zborșesc, vb. IV. ~ (în loc de *zbîrși < zbîr sau din magh. borsós = cu spini, spinos)

borșit, -ă, borșiți, -te, adj. (reg.) Alterat, stricat. – Din borși.

borși, borșesc, v.r. (reg.) (ref. la preparate culinare) A se altera, a se strica (în Maram. din dreapta Tisei). – Din borș „zeamă acră preparată din tărâțe” (MDA).

borși, borșesc, vb. refl. – (reg.) A se altera, a se strica (ref. la preparate culinare). Atestat în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT, 2010). – Din borș „zeamă acră preparată din tărâțe” (< ucr. boršci) (MDA).

zborși, zborșesc v. r. 1. (fig.) a se da peste cap, a se strica 2. a se răsti