opțiuni
  • info
2 intrări
26 de definiții

Explicative DEX

BORTI, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

BORTI, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

borti vt [At: DRĂGHICI, R. 140/21 / Pzi: ~tesc / E: ucr бортитй] (Reg) A găuri.

borti vb. IV. tr. (reg.; compl. indică obiecte din lemn, fier, pereți etc.) A face găuri; a sfredeli. • prez.ind. -esc. /bortă + -i.

❍BORTI (-tesc) vb. tr. și refl. Mold. Bucov. A (se) găuri: Urecnile i-au bortit (STAM.) [rut. bortiti].

BORTI, bortesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A face o bortă (în ceva); a găuri. Au făcut o rotiță de lemn, bortind-o în mijloc. DRĂGHICI, R. 140. ◊ Refl. pas. Se bortește [blidul] în fund și se pune în borta aceea o țevie de cele de la pînză. ȘEZ. I 120.

BORTI, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Ucr. bortyty.

BOARȚĂ, boarțe, s. f. Pește de apă dulce, lung de câțiva centimetri, care își depune icrele între valvele unor moluște (Rhodeus sericeus). – Et. nec.

BOARȚĂ, boarțe, s. f. Pește de apă dulce, lung de câțiva centimetri, care își depune icrele între valvele unor moluște (Rhodeus sericeus). – Et. nec.

boarță sf [At: H I, 7 / V: (reg) borț sm (Pl: ~i) / Pl: ~țe / E: nct] Pește de apă dulce, lung de câțiva centimetri, care își depune icrele între valvele unor moluște Si: anghelină, belehariță, (reg) belghiță, beltiță, berchiță, boarchiță, bortănică, borțică, burtă-verde, burtică, burticuță, cărășoaică, chisoagă, chitic-lat, chizdorungă, chizdurcă, goghie-roșie, halan, lătană, lătiță, mioarță, ocheană săracă, ochenică, ocheniță, ochi-roș, pește de arin, pește sărac, preuteasă, proscheraș, rânchiță, roșioară, sfei (Rhodeus sericeus).

borț2 sm vz boarță

boarță s.f. (iht.) Pește de apă dulce, lung de cîțiva centimetri, care își depune icrele între valvele unor moluște (Rhodeus sericeus); șfei. • pl. -e. /etimol. nec.

BOARȚĂ, boarțe, s. f. Pește mic (pînă la 5-8 cm), scurt și lat; trăiește în bălți și în cotiturile părăsite ale fluviilor și rîurilor (Rhodeus sericeus).

BOARȚĂ, boarțe, s. f. Pește de apă dulce mic, scurt și lat, care își depune ouăle între valvele unor moluște (Rhodeus sericeus).

BOARȚĂ ~e f. Pește dulcicol, de talie mică, care își depune icrele în scoici. [Sil. boar-ță] /Orig. nec.

bortésc v. tr. (d. bortă). Nord. Găuresc, fac bortă: a borti o scîndură.

Ortografice DOOM

borti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortesc, 3 sg. bortește, imperf. 1 borteam; conj. prez. 1 sg. să bortesc, 3 să bortească

borti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortesc, imperf. 3 sg. bortea; conj. prez. 3 să bortească

borti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortesc, imperf. 3 sg. bortea; conj. prez. 3 sg. și pl. bortească

boarță (reg.) s. f., g.-d. art. boarței; pl. boarțe

boarță s. f., g.-d. art. boarței; pl. boarțe

boarță s. f., g.-d. art. boarței; pl. boarțe

Enciclopedice

BOARȚĂ (BOARCĂ) s. f. Pește teleostean mic (4,5-5 cm, în mod excepțional 8-9 cm), cu corp înalt și turtit lateral, răspîndit în bălțile și în lacurile de cîmpie din Europa, care își depune icrele între valvele scoicilor (Rhodeus sericeus).

Argou

boarță, boarțe s. f. femeie gravidă.

Sinonime

BORTI vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.

borti vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE.

BOARȚĂ s. (IHT.; Rhodeus sericeus) boarcă, (reg.) plăticuță, (prin Mold.) șfei.

BOARȚĂ s. (IHT.; Rhodeus sericeus) boarcă, (reg.) plăticuță, (prin Mold.) șfei.

Intrare: borti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • borti
  • bortire
  • bortit
  • bortitu‑
  • bortind
  • bortindu‑
 singular plural
  • bortește
  • bortiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bortesc
 (să)
  • bortesc
  • borteam
  • bortii
  • bortisem
a II-a (tu)
  • bortești
 (să)
  • bortești
  • borteai
  • bortiși
  • bortiseși
a III-a (el, ea)
  • bortește
 (să)
  • bortească
  • bortea
  • borti
  • bortise
plural I (noi)
  • bortim
 (să)
  • bortim
  • borteam
  • bortirăm
  • bortiserăm
  • bortisem
a II-a (voi)
  • bortiți
 (să)
  • bortiți
  • borteați
  • bortirăți
  • bortiserăți
  • bortiseți
a III-a (ei, ele)
  • bortesc
 (să)
  • bortească
  • borteau
  • bortiră
  • bortiseră
Intrare: boarță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boarță
  • boarța
plural
  • boarțe
  • boarțele
genitiv-dativ singular
  • boarțe
  • boarței
plural
  • boarțe
  • boarțelor
vocativ singular —
plural —
borț2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • borț
  • borțul
  • borțu‑
plural
  • borți
  • borții
genitiv-dativ singular
  • borț
  • borțului
plural
  • borți
  • borților
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

borti, bortescverb

  • 1. regional Găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    sinonime: găuri perfora scobi sfredeli străpunge
    • format_quote Au făcut o rotiță de lemn, bortind-o în mijloc. DRĂGHICI, R. 140. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Se bortește [blidul] în fund și se pune în borta aceea o țevie de cele de la pînză. ȘEZ. I 120. DLRLC
    • format_quote Urecnile i-au bortit. (STAM.) CADE
etimologie:
  • limba ucraineană bortyty, бортитй DEX '09 MDA2 CADE DEX '98 DLRM
  • bortă + -i DEXI

boarță, boarțesubstantiv feminin

  • 1. Pește de apă dulce, lung de câțiva centimetri, care își depune icrele între valvele unor moluște (Rhodeus sericeus). DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    sinonime: boarcă plăticuță șfei
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.