opțiuni
  • info
8 definiții pentru bornit

Explicative DEX

bornit sm [At: DN3 / Pl: ~iți / E: fr bornite] Sulfură naturală de cupru și fier.

bornit s.m. (chim.) Sulfură naturală de cupru și fier, de culoare roșiatică sau albăstruie-verde, care se găsește în filoane hidrotermale, în zona de cimentație a cuprului, fiind folosită pentru extracția acestuia, pl. -ți. • /<fr. bornite.

BORNIT s.m. Sulfură naturală de cupru și fier. [< fr. bornite].

BORNIT s. m. sulfură naturală de cupru și fier. (< fr. bornite)

Ortografice DOOM

bornit s. n.

bornit s. n.

bornit s. n.

Enciclopedice

BORNÍT (< fr. {i}; {s} von Born) s. n. Sulfură dublă de cupru și fier, care conține calcopirită, calcozină și argint formată în faza hidrotermală sau pe cale metasomatică. Are culoare arămie închisă, roșie și cu timpul se acoperă cu o peliculă irizată albastră. Este utilizat ca min. de cupru.

Intrare: bornit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bornit
  • bornitul
  • bornitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • bornit
  • bornitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bornitsubstantiv neutru

  • 1. Sulfură naturală de cupru și fier. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.