bordéĭ și -éŭ n., pl. eĭe (aceĭașĭ orig. cu bordel, luat de noĭ de la Gepizĭ orĭ de la Goțĭ. D. rom. vine bg. bordeĭ și burdeĭ, rut. burdeĭ). Locuință țărănească primitivă în pămînt și care are numaĭ acoperămîntu afară. Azĭ au devenit rare și servesc maĭ mult la ca adăpost p. bivolĭ pe marginea Dunăriĭ. Ele-s maĭ călduroase ĭarna decît casele ccu părețĭ supțirĭ. – V. colibă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

BORDEU [bordö], Théophile de (1722-1776), medic francez. Unul dintre precursorii endocrinologiei. A susținut existența secrețiilor interne hormonale în organism.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink