BORȘ, borșuri, s. n. Zeamă acră preparată din tărâțe de grâu, de secară sau de sfeclă de zahăr fermentate în apă; p. ext. ciorbă preparată cu această zeamă. ◊ Expr. A-i sufla (cuiva) în borș sau a sufla în borșul cuiva = a se amesteca (neîntrebat) în treburile cuiva. (Fam.) A mânca borș = a minți. A-i da (cuiva) borșul = a-i țâșni cuiva sângele din nas. A se face borș = a se înfuria. ♦ (Arg.) Sânge. – Din rus., ucr. borșci.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BORȘ ~uri n. 1) Lichid cu gust acru, obținut prin fermentarea în apă a tărâțelor de grâu opărite. 2) Fel de mâncare lichid, constând din fiertură de carne sau/și de legume, înăcrită cu acest lichid (sau cu alt fel de acreală). ◊ A mânca (la) ~ a minți. A sufla în ~ul cuiva a se amesteca nedorit în treburile cuiva. /<rus., ucr. boršț
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BORȘ, borșuri, s. n. Zeamă acră, preparată din tărâțe puse să fermenteze în apă; p. ext. ciorbă acră. ◊ Expr. A-i sufla (cuiva) în borș sau a sufla în borșul cuiva = a se amesteca în treburile cuiva. (Fam.) A mânca borș = a minți. A se face borș = a se înfuria. – Rus, ucr. borșc.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
borș (bórșuri), s. n. – 1. Zeamă acră preparată din fermentarea tărîțelor de grîu. – 2. Ciorbă preparată cu această zeamă. – 3. (Arg.) sînge. Rut., rus. boršt (Miklosich, Slaw. Elem., 16). – Der. borșar, s. m. (poreclă dată soldaților); borșer, s. n. (vas în care fermentează borșul); borși, vb. (a fermenta).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
borș s. n., pl. bórșuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
borș n., pl. urĭ (rut. boršč, borș și plantă umbeliferă țepoasă heracléum spondýlium, din care odinioară de făcea borș. [Bern. 1, 109]. V. borșesc, zborș, bursuc). Apă înăcrită pin dospirea tărîței. Fertură (de frupt orĭ de post) făcută din această apă, foarte obișnuită la masa Românuluĭ. O porțiune de borș: adă doŭă borșurĭ! Fig. Iron. Vin prea acru. A mînca borș (Triv.), a spune minciunĭ. A nu lăsa pe cineva să-țĭ sufle’n borș, a nu-ĭ permite obrăzniciĭ față de tine. A te face borș, a te’nfuria, a te face foc. V. ciorbă.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BORȘ, com. în jud. Bihor; 3.632 loc. (1991 ). Expl. de balast și petrol. Uzină de alumină. Punct de frontieră rutier, cu Ungaria.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BORȘ, borșuri, s.n. 1. Lichid acru preparat din tărâțe de grâu și de porumb, peste care se toarnă apă clocotită, lăsat apoi să fermenteze la 24-26 ºC, utilizat pentru acrit supele. 2. Supă tradițională în țările Europei de est, gătită cu legume diverse, cu sau fără carne sau pește, acrită cu borș.
Sursa: DGE
(2003)
|
Adăugată de
gal
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz expr. a se lăuda înainte de reușită.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i curge borșul expr. a avea o hemoragie, a sângera.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a sufla (cuiva) în borș expr. a-i face (cuiva) toate poftele; a ține (cuiva) partea necondiționat și fără discernământ.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a umple de borș (pe cineva) expr. a bate (pe cineva) până la sângerare.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink