BORÂTÚRĂ, borâturi, s. f. (Pop.) Ceea ce se vomită. ♦ (Fam.) Epitet injurios dat cuiva. – Borî + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BORÂTÚRĂ, borâturi, s. f. (Pop.) Ceea ce se vomită; vărsătură. – Din borî + suf. -(i)tură.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BORÂTÚRĂ s. v. vărsătură, vomare, vomă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

borâtúră s. f., g.-d. art. borâtúrii; pl. borâtúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

borîtúră f. pl. -ĭ. Triv. Mîncare borîtă. V. bolbotină.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

borâtură, borâturi s. f. (peior.) țigan.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink